Valentine's isterical day! Si ziua Apocalipsei a fost mai placuta decat asta!

Sarbatorile sau diversele zile festive se vor a fi motiv de bucurie si petrecere a timpului intr-un mod placut, un bun pretext pentru a face si primi cadouri.  



Asta e idealul, in realitate se mai intampla sa fie zile care, datorita incarcaturii si dorintei exagerate de a le face grozave, devin tocmai pe dos, extrem de proaste si tensionate.
O zi din astea, sarbatoare de cosmar mi s-a parut mie ziua de 14 februarie de anul asta, Valentine's extrem-day!  
De la inceput, la lucru, s-au precipitat sarcinile si au devenit urgente, din acelea care trebuie terminate "ieri". Si in toata graba, asa, ca sa fie memorabil, apare o colega, căuta o adresa cu o documentatie la care eu i-as fi facut anul trecut, in fierbințeala de 45 grade celsius a lunii iulie, un raspuns. Si acuma, adica ieri, trebuia găsita adresa si dosarul respectiv. Si dă-i si caută, caut eu, caută colegii, caută colega ce intreba de dosar, măi, nicaieri, nimic. Aveam niste draci deja prin stomac! Si zicea colega: "Nu mai stii ca am si ras de problema asta atunci? Am fost la tine, am discutat!" Eu, sa n-o contrazic, că prea o zicea cu foc, m-a convins ca asa e cum zice, dau din cap, zgâlțîi din cap că da, imi amintesc ... parca..., sa nu se vada ca habar nu am, sa nu mă fac de ras. Dupa vreo 15-20 de minute de scotoceala, îi spun ca voi cauta in continuare, si rezolvam situatia asta, care deja ma făcea sa fierb. Si se duce-n treaba ei colega, mă sună după cateva minute si imi citeaza din adresa pe care o scrisesem eu. Nici asa nu prea-mi aminteam, dar cum s-o contrazic? Devenea tot mai enervanta situatia, si trebuia neaparat rezolvata, a devenit mai importanta decat celelalte lucruri foarte importante. Aveam deja vreo trei lucruri care, fiecare "trebuia rezolvat primul".
Pana la urma urmei m-am deplasat la biroul colegei (o adevarata excursie prin institutie, care e in plina renovare) si aceasta îmi intinde victorioasă o copie de pe adresa "mea". Care nu era a mea! De asta nu o gaseam! Ma uit si zic: Dar nu am scris-o eu! 
Si surprinderea a fost tot a mea când colega a zis senina, fara nici o grimasa de mirare: Aaaa, nu? Ok.
Deoarece trecuse cam o ora jumate de chin, nu am avut nici o alta energie de riposta, am simtit o USURARE grozava ca am scapa de cautat, nici acum nu-mi vine sa cred ce brusc mi-a trecut toata dracenia de nervi, happy ca nu mai trebuie sa caut, si am dus hartia aia afurisita cui trebuia.

Si "happy Valentine's Day" continua. Ma suna copilu' (domnisoara, de fapt) care plangea de mama focului ca  si-a ratat intalnirea cu iubitelul ei, din diverse motive! Sigur ca tensiunea mea a inceput sa creasca din nou. 
In sfarsit, pe acest fond neplacut, se termina programul de lucru, pornesc spre casa, sa mangai si sa stau la povesti prietenesti cu copilu', ma suna mama plangand, ea fiind cu problema tatalui meu cu Alzheimer, cum am scris aici. M-am intristat si mi-am zis ca nu voi mai putea povesti si cu copilu' suficient de pozitiv si optimist. 
Nu stiam că mirifica zi de Valentine's day nu e gata, mai are surprize, că trebuie să-mi dozez nervii si rabdarea in continuare.
Ajung acasa, atmosfera posomorata (de 2 saptamani sotul e fara serviciu), copilu' trist, si, cireasa de pe tort ... acuma urmeaza.
Dar ca sa intelegeti asta, trebuie sa merg in urma cu o saptamana. In urma programului de afiliere de la eMAG, pe voucherele castigate, acu' o saptamana am achizitionat o Tableta Google Nexus 7 foarte draguta, subtire, finuta, pret mai mult decat bun, dar chiar mi se pare nemaipomenit ca la pretul acesta sa iei asa o tableta!

Acuma, intorcandu-ma la ziua de ieri, Valentine's adica, nu-mi revin bine, nu apuc sa scap de tensiune, cand sotul meu, transfigurat, zice ca a stricat tableta NEXUS 7, tableta cea noua, achizitionata cu greu, dupa luni de munca, cea la care ne uitam ca la un lucru pretios! I se citea pe fata neputinta si furia!
Am simtit ca ma depaseste situatia! Din fericire copilu' se linistise, s-a facut pace in iubire, mama, saraca, s-a linistit si ea, a ramas necazul si cosmarul cu distrugerea softului TABLETEI NEXUS 7!
Parca era un vis urat! 
Eu una am abandonat tot stresul, simteam ca toate astea ma depasesc si nu mai stiu cum sa fac fata, parca as fi carat toata ziua pietre in spate, m-am pus in pat si am gasit pe AXN un serial vechi, politist, "Verdict crima" care ma relaxeaza de adorm de-a dreptul! Si ca prin ceata am tot auzit cum sotul meu se agita, discuta cu copiii (iubaretii, amandoi) si, in final s-a facut ora 4,30 dimineata cand au reusit, cu ajutorul diverselor tutoriale, sa repare stricaciunea de pe draguta de NEXUS 7!
Bine ca s-a terminat acest VALENTINE'S DAY ca a fost mai rau ca ziua Apocalipsei de anul trecut!
Si la tv am auzit ca unii au avut o zi si mai proasta si deprimanta!
Doamne, unele zile tare sucite si de neinteles!