Totul este relativ

 Azi, in 6 februarie, ar fi fost ziua ei, a mamei mele.  Dar ea nu mai exista. De 3 ani. Timpul are alta dimensiune, ba imi pare mult, ba imi pare ca nu demult a fost. Nu mai stiu daca a trecut mult sau putin de la ziua aia sinistra in care mama a plecat. Din bratele mele.  Sd-a dus dintr-o data, a apucat sa imi spuna ca o doare ceva in mijlocul pieptului. Sedea pe pat. Si s-a lasat intr-o parte, spre stanga. Si nu si-a mai revenit niciodata. Corpul ei iubit a cedat, dupa ani de nedreptate a naturii, pentru ca avea pareza pe partea dreapta. Si nu a cedat, a luptat si asa, facea de toate doar cu mana stanga. Dar nu dupa ce s-a dus tata, cu 6 ani inaintea ei. Pentru ca a fost puternica pentru el, trebuia sa munceasca pentru el, sa il ingrijeasca. Dar el a plecat, si ea a ramas singura, plangand zilnic dupa el. Cu mustrari de constiinta pentru fiecare cearta. O fata oarecum trista, resemnata. Un om vitregit de mic copil, cand ea, de trei ani, si fratele ei de un an, au ramas orfani. Doi f

 Nu prea am mai scris in ultimul timp. Nu ca nu as avea ce, am in mintea mea un omulet cu care vorbesc non stop. Daca as avea un transcripter al gandurilor, as scrie foarte mult, Dar gandurile se perinda mereu, se deruleaza ca o pelicula, nu se opresc, nu se repeta identic, doar seamana unele cu altele, dar sunt mereu diferite. Am incheiat un 2023 urat, a lasat doua goluri imense in viata mea. Fratiorul meu, nu mai e, pur si simplu nu mai exista nicaieri! Dupa 6 luni de sperante, s-a dus. s-a stins, a plecat, desi spera ca se face bine! A avut zile in care se simtea mai bine. Si rasuflam usurata, i-am zis, Doamne, in sfarsit, sper ca te faci bine, si el a zis, parca il aud si acuma: Sper si eu!  De Pastele trecut, noi aveam musafiri. Si fratele meu, a intrat video cu noi - si a plans! Mi s-a rupt inima sa il vad plangand! Si acuma ma doare sa stiu cat a suferit! Nu ma pot gandi la el fara sa sufar! Acuma ma gandesc la intoarcerea in timp! Cate mai aveam sa ne spunem, cat timp mai aveam