O dimineata "de vis" la spitalul judetean

Cand astepti ca un prost doua ore la cabinet, ca sa iti spuna ca s-a incheiat programul si nu te mai primeste!

Ce inseamna sa ai nevoie de niste consultatii la spitalul de stat, ca de aia e acolo, sa mergi si la spitalul la care platesti asigurari, nu numai la privat, nu? Nu totdeauna te dau banii afara din casa, chiar daca e vorba de sanatate si toti au impresia ca daca e pentru sanatate, trebuie sa arunci cu banii, de parca asta te-ar face bine!

Daca as fi Ion Creanga m-as descurca bine cu aceasta poveste reala de azi, ca, desi s-a lasat cu nervi, e bine sa faci haz de necaz, ca sa nu te imbolnavesti si de nervi.

Totul a inceput cu faptul ca fata mea necesita cateva analize, (cea cu patania cu in articolul meu Duminica in familie - LA POLITIE - cum demonstrezi ca esti nevinovat) am luat trimitere de la medicul de familie si urmau cateva investigatii - sange, cardiologie si o EMG - adica electromiografie pentru spasmofilie - o procedura mai simpla decat numele - niste ventuze pe corp, care masoara daca ai lipsa de calciu in muschi.
Am zis ca nu o las singura pe la aceste consultatii, ca e destul de deprimant sa mergi singur la medic, nici mie nu imi place, desi sunt om in toata firea!

Bine, acu' cateva zile, fiiind doar ziua de 4 a lunii, s-a dus la un cabinet privat pentru analize - pe asigurare. Bineinteles ca cica nu mai aveau fonduri, desi era inceputul lunii, doar 4 iulie, - asa ca, hai, fa-le pe bani, ca nu mai poti astepta, desigur, o luna

Apoi, dupa ce au venit rezultatele, hai sa mergem azi la cardio si EMG, unde avea trimitere.
Cica pentru asta trebuie sa iei bon de ordine, bon pe care il iei de la fisier, incepand cu ora 7 dimineata.
Ma duc eu la 7 spre spital, si inca de la distanta vad o coada - eram sigura ca e la fisierul cu numerele de ordine!
Nu e foarte clara poza, ca putin mi-a fost jena sa fiu ca un fotograf la 7 dimineata, ca sa pozez ce?
Dar oamenii care incep din dreapta si dispar in stanga, pe usa, sunt cei de la coada!

M-am apropiat cu speranta ca ma insel, si am intrebat;
- Stati la numere de ordine?
Bietii oameni, chinuiti si cei mai multi in varsta, au confirmat.

Apoi am aflat ca unii au venit de la 6!!! Oh, my God, m-am gandit eu! Ca la lapte pe vremuri!
Cine stie ce numar prind, stam pana deseara!

Apoi oamenii au inceput sa povesteasca (unii sunt experimentati si stiu cu ce se mananca asta) faptul ca e posibil sa nu mai prindem numere, ca nu sunt disponibile chiar asa de multe!

Asa arata coada, dupa ce m-am asezat si eu, in rand cu lumea beteaga!

Na, ma gandeam! Ce vom face? Nici nu puteam sa concep sa mai venim o data, ca si asa aveam oroare de tot tacamul asta!
Am venit eu la coada la numere, ca, in mod normal, consultatiile incep la  8, principalul e sa stii pe ce loc esti, iar eu stau aproape de spital, ea, fata, mai departe, asa ca urma sa ajunga pe la 8 fara ceva si ea.
In imaginea de mai jos tocmai am trecut de usa de intrare, si mai era un km de coada si inauntru.

Totusi, trebuie sa recunosc faptul ca a mers repede randul si am ajuns la ghiseu.

Spre surpriza mea, a zis ca am nr. 1 la cardiologie! Am crezut ca nu aud bine, si nici dupa ce a repetat, incet si destul de plictisita ca nu am priceput din prima, parca tot nu imi venea sa cred

Si, culmea, consultatiile incep la ora 7!!!

O sun repede pe fata sa se grabeasca, sa nu pierdem randul!

Pe cand asteptam eu afara sa apara ea, opreste o duba cu insemnele politiei si din ea au coborat vreo 3 politisti si 2 indivizi tineri prinsi unul de celalalt cu ... catuse!
As fi facut poza, dar chiar ar fi fost prea ciudat - mi-ar trebui o camera secreta, de spion, in pix, in ochelari sau in alt forma, sa pot surprinde unele intamplari neobisnuite pe care nu indraznesc sa le fotografiez asa, fatis, ca o ciudata!
Toata trupa cu incatusatii au trecut prin fata mea, parea cel mai firesc lucru din lume ca doi oameni prinsi unul de celalalt cu o pereche de catuse nichelate si 3 politisti relaxati, sa umble asa, la 7 dimineata!
Au intrat in spital si ei.

Apoi, ca in filme, a aparut fiica-mea si, ghici, pentru ca am chemat-o mai repede si nu apucase sa se dezmeticeasca, a uitat trimiterea acasa, asa ca am suit in masina amandoua si am "fugit" dupa biletul de trimitere, cu gandul ca acuma, fie ce o fi, pierdem randul la cardio, luam alt bilet.

Am revenit cu trimiterea si ne-am dus la cardiologie - ca nu a mai trebuit sa luam numar, culmea, era inca valabil nr. 1 pe care il aveam.
Bine, in spital, pe hol, plin, plin de lume, mai mult batrani, aer inchis, fara oxigen.
La cardio, iarasi plin de batrani, care mai de care mai schiop si mai trist.
Intreb:
- Toti stati la cardiologie?
Corul: Daaa!

Ne-am postat, resemnate prin zona si noi.
Dar, pana la urma aveam si noroc, a iesit asistenta si, dintre toti, ne-a luat pe noi, sa facem EKG.

Cu cearceaful acela in carouri, cu sinusoide pe el, am asteptat sa intram la doamna doctor.
Si am stat.
Si am stat.

Cam o ora.
Nu a intrat nimeni inaintea noastra, de fapt, nu intra nimeni, nici nu iesea nimeni, pentru ca doamna doctor nu era acolo.
Dar ne-am bucurat foarte tare cand a venit si noi am intrat primele - ma temusem ca va intra vreun om din aceia care aratau destul de rau, dintre cei care asteptau si ei cu noi, mai batrani si mai amarati, ca noi nu dadeam semne ca suntem in pragul lesinului.

Dar am intrat.

Trebuie sa recunosc faptul ca doamna doctor a fost extrem de draguta si amabila, asa ca ne-a trecut pe loc iritarea ca asteptasem atata.

Na, si nu incepem noi bine investigatiile ca se deschide usa si intra o doamna care zicea ca ii e rau, rau de tot, si o roaga pe doctorita sa ii ia tensiunea.
Acuma  ce poti sa zici?
Ne-am dat de o parte si doamna doctor a inceput sa vada de pacienta cu stare de rau.
EKG, tensiune, puls, intrebari, istoric, tot ce trebuie!

Eu cu fiica-mea, ne-am asezat amandoua pe un scaun (ce bine sa ai silueta perfecta, nu?) si mai susoteam, mai eram atente si noi la consultarea doamnei, care a durat ceva, dar ce sa faci, acuma, pe bune, daca ii era rau!
I-a zis cate ceva doamna doctor, nu am inteles nimic din toata povestea aia cu sistole, ventricule si alte chestii cardiologice, dar la urma a sfatuit-o sa bea mai multa apa, si femeia si-a amintit ca nu a baut apa deloc. S-a spalat pe maini la chiuveta din cabinet si pentru ca nu era nici un pahar in cabinet, a baut apa direct de la teava de apa, ca atunci cand eram noi copii! Era un pic ciudat si amuzant. Noi patru - eu, fiica-mea, asistenta si doctorita am stat cuminti si ne uitam la ea cum bea apa, apoi s-a sters la gura, si-a luat ramas bun si a plecat.
Am continuat si noi investigatiile si ma gandeam ca cine stie ce cred oamenii de afara, ca am stat destul de mult in cabinet.
Doamne ajuta ca nu a gasit nimic la inima, dar ne-a dat trimitere la endocrinologie, ca urmare a unor rezultate de pe biletul cu analizele de sange.
Endocrinologia fiind vreo doua usi mai incolo, a zis ca numai bine, facem acuma si investigatiile de acolo.

Si hai la endocrinologie.
Pe hol, un talmes-balmes de oameni, asteptau amestecati pentru toate usile - tot felul se specializari.
Nu stia nimeni cine e ultimul de la endocrinologie, urma sa fim atente sa nu intre cineva in fata.

Era 10 fara un sfert.
A iesit cineva de la endo, a intrat altcineva.
Dupa vreo jumate de ora a iesit cel ce intrase si au intrat 2 doamne, era cam 10,15.
Pe usa era lipit pe un A4 un anunt cu rugamintea sa nu intram nechemati in cabinet.
10.15. Si asteptam sa iasa doamnele.
10.30 - asteptam sa iasa doamnele ...
10.45 - asteptam sa iasa doamnele ...

La un moment dat a iesit una singura - ma ridic si dau sa intru, si doamna ma opreste ferm:
- Stati, ca acuma o consulta pe cealalta doamna!
- Pai cum, intreb? Numai acuma incepe?
- Da, raspunde autoritar, ca si cum ar fi cel mai firesc lucru!

Cum, Doamne fereste! Si pana acuma, cat a consultat-o pe prima, cealalta ce a facut? A stat si s-a uitat! Nu pricep nimic!

Era spre ora 11!!!
Na, ne punem iar pe asteptat!
Incepeam sa ma gandesc de minute bune la domnul Lazarescu - iata ca uneori chiar se intampla chestii ciudate in spital! Ciudate cand nu esti prea bolnav, dar tot e groaznic de neplacut si iti vine sa iti iei campii!

Intre timp, au trecut brancardieri cu targa cu oameni care evident nu erau constienti, treceau prin fata noastra si ne adunam picioarele sa nu ne agate cu targa.
O munca obisnuita pentru brancardieri, pe targa oamenii era cu ochii  peste cap, cu perfuzii si fire care intrau si ieseau din ei, unii cu bandaje insangerate la vedere, iar brancardierii, in rutina lor, erau energici, vorbeau si glumeau! Un job ca oricare altul!
Tot la 10 minute mai trecea o targa, dus, apoi intors!

Si noi tot asteptam sa iasa femeia de la endocrinologie, sa intram noi!
Rabdarea s-a dus naibii, fundul ne durea pe scaunele metalice, si pur si simplu nu mai avea sens!
Ce, Doamne iarta-ma, ii face! Ca in atata timp putea sa o si opereze, pe bune!

Intre timp s-a eliberat holul, ca in toate cabinetele oamenii intrau, stateau un timp rezonabil apoi plecau!
Numai aici NU!
Nu intra si nu iesea nimeni!

Pe la 11,15 sau 11,30, nu mai stiu exact, m-am decis sa las naibii civilizatia si politetea mea exagerata de om luat de prost si sa deranjez, sa bat la usa, ca nu mai rezistam nici una dintre noi, era prea frustrant!

Acuma urmeaza un DIALOG STUPID in urma caruia m-am convins ca sa fii civilizat si sa iti astepti randul, in Romania, este echivalent cu a fi PROST!

Bat la usa, deschid usa si o vad pe doctorita cu spatele la usa, asa era scaunul ei asezat la birou, iar pacienta aia sau ce o fi fost., pe un scaun lateral, sedea.
Doctorita se uita la mine si cu un ton superior, cum sta bine unui medic instruit, cand vine un prost de pacient (ca asa cred ca aratam) zice :
- Nu sunteti pacientul meu! Ce doriti?
- Pai, nu sunt pacientul dumneavoastra, dar am trimitere!
- Si de ce veniti la mine daca nu sunteti pacienta mea?
- Pentru ca am trimitere de la cardiolog, doua usi mai incolo!
- Nu mai am program! Am incheiat pe ziua de azi!
- Cum ati incheiat? Eu stau de doua ore afara!
Am avut de-a dreptul un blocaj, mi se parea ca pur si simplu am halucinatii!!! Nici macar nu aveam replici si nu stiam ce sa zic!

- Asa bine, zice endocrinoloaga, am terminat pe ziua de azi! Ia dati biletul, sa vad daca e grav!
Ii dau biletul, se uita si pufaie dand ochii peste cap:
- Nu e grav, veniti maine!
- Cum sa vin maine? Eu stau deja de doua ore! Nu mai post sa vin si maine!  Nu mai pot sa plec de la lucru si maine!
- Nu am ce sa va fac, eu am incheiat! Deja lucrez ilegal, peste program!
(cum naiba o fi asta???)

Si, pur si simplu m-a expediat, nu am mai avut "audienta" la doamna doctor endocrinolog - the one and only one specialist on the Earth!

Am iesit pe hol si aveam senzatia clara ca joc un rol intr-un film, parca vedeam din exterior faza!
Am inceput sa-i spun fetei, desigur ca nu am vorbit in soapta, povesteam cum am fost pusa cu botul pe labe, si ceilalti pacienti care asteptau pe hol pentru alte cabinete s-au strans toti sa se uite pe programul de pe usa, ca sa vada cum o cheama pe acea doamna doctor, pentru ca toata lumea era socata de felul in care a incheiat ea programul, refuzand categoric un pacient - doar ne-au vazut toti cum am stat atata timp pe hol!
A, si a mai zis doctorita in cabinet, ca daca eram in Germania, as fi vazut eu cat as fi stat ca sa imi vina randul la consultatie!
Nu am replicat decat ca nu suntem in Germania (ce banal!)
Mie ideile si replicile imi vin cu efect intarziat, ca sunt maramuresanca, si e adevarat, ca ma prind cu intarziere, si toate reactiile la mine au loc domol, cand vor ele, nu cand trebuie!
Si o mie de replici mi-au venit, dar nu la timp!

Ideea este ca nu a iesit nimeni din cabinetul acela sa ne anunte ca nu se mai intra la consultatii, pentru ca s-a terminat programul, sa arate putin respect fata de pacientii care puteau sa fie la usa, asteptand cuminti sa le vina randul, fara sa intre nechemati, asa cum era precizat pe usa.

Apoi, am mers si la investigatia numita EMG - unde, ca un facut, am dat de o doamna doctor exact opusa celei dinainte, o doamna foarte amabila si atenta, si dumneaei a zis ca mai bine ca nu ne-a luat endocrinoloaga asta, sa venim maine dupa masa, ca e o doamna super!

Asa ca, inca imi vin replici pe care puteam sa le spun endocrinoloagei, inca nu mi-am revenit din starea de uluiala!

Nu ma mir ca tinerii vor sa plece din tara asta!
Noi facem investigatiile astea, printre altele, pentru ca fata pleaca cu bursa Erasmus, in strainatate, pentru o perioada de timp! Si vrea sa stie cum sta cu sanatatea!
Si uite, cat respect a primit de la un medic - nu e primul medic cu atitudinea asta sfidatoare fata de pacient - am observat ca multi au o sictireala cand ei iti explica ceva si tu nu pricepi ce iti spun ei!

Eu am avut odata o problema foarte grava de sanatate, si am mers, bineinteles la medic. Si ce credeti, pe langa ca ma simteam rau, m-a certat, pur si simplu, ca cica de ce am stat atata, desi am ajuns la medic in dimineata in care mi s-a produs acea stare - asa ca m-a certat si am iesit plangand din cabinet, iar asistentele ma mangaiau pe hol, sa nu mai plang!
Asta a fost in 2007, totusi s-au mai imbunatatit lucrurile, dar cand dai peste cineva cum am patit noi azi, esti tentat sa uiti toate fazele pozitive, ramai in minte numai cu intamplarile negative.

Nu vreau sa fac asta, pentru ca din 3 doctorite la cate am ajuns azi, 2 au fost extrem de amabile si dragute, numai una a fost complet aiurea.
Insa faptul ca stai cu orele la usa unui cabinet este ingrozitor de frustrant, si faci nu nervii!!
In orice caz, nu suport sa merg la spital!

Cand am plecat de acolo, de la endocrinoloaga isterica, aveam un intreg public spectator interactiv in jur, si am iesit concluzionand ca cea mai proasta afacere este sa fii bolnav! Mai bine sa fii sanatos! Si stiti ce? Toti au fost de acord!

Na, acuma ca am scris atata, incep sa ma linistesc, dar nu e normal!
Daca iesea macar o data sa vada daca mai asteapta cineva afara la cabinetul ei, sa ne fi spus sa nu mai stam, ca nu mai consulta! As fi inteles, nu imi placea, dar o explicatie logica, pe un ton amabil, ar fi fost binevenit!
Dar ne-a lasat sa asteptam ca niste imbecili la un spital de psihiatrie!

Amar gust! Greu imi trece! Simt ca dezvolt o alergie cand ma gandesc la spital!