Ce-i cu oamenii ăştia?

Na, a inceput un nou an. Si de la inceput auzi tot felul de grozăvii la televizor: acuma un bărbat şi-a omorît socrii şi copilaşul de 7 ani, apoi s-a sinucis. Soţia e in străinătate, la muncă şi la evadarea din viata ei. Evoluţia speciei umane la bărbaţi pare să se fi oprit la stadiul in care ei tot prin forţă işi rezolvă frustrările. Ei când cedează psihic trebuie neaparat sa provoace tragedie in jurul lor. Nu pot sa-si gestioneze incapacitatea altfel. Arunca vina pe altul, pe oricine, pe orice, când nu esti in stare sa faci ceva pentru viata ta. Multumeşte-te să tot musteşti in suc propriu, sa tot mormai in barba, sa nu zici nimic, sau daca tot zici ceva atunci sa nu faci nimic creativ, si in final, sa izbucnesti ca nu te ajuta nimeni (de parca tot Globul Pamantesc e obligat sa te cocoloseasca pe tine, in timp ce sute sau mii de copii de pe pamantul asta mor de foame si sete), si distrugi vieti care au avut ghinionul sa te intalneasca pe tine, marele om. De parca altora nu le e greu. Ar trebui sa faca toti prapad in jurul lor cand nu le merge bine? Sunt multe exemple de oameni care au dificultati, si incearca sa razbeasca, sa-si imbunatateasca viata. Asa-i viata, te zbati, poate ai noroc si merge totul mai usor, poate nu prea ai noroc, si ce sa faci? Continui. Trebuie mereu sa-ti cauti motivare. Dar orice ar fi, nu exista scuza ca sa îi distrugi pe altii.