Cu gura cascata ca la dentist, pardon, la dentist

Dinte cu refill

Una dintre cele mai de speriat activitati, pentru cei mai multi intre noi - mersul la medic, mersul la stomatolog.
Asa ca multi faca ca si mine, merg numai cand e musai!

Acu doua zile, mestecand alene, dupa o zi de stres, se gaseste si dintele sa dea alarma - un junghi direct pana in adacul fiintei, pana intr-un loc pe care nici nu stii ca-l ai, si nici nu stii unde e!

Aoleo! Panica! E clar ca nu ma poti sa mananci nimic, de fapt, nici apa nu mai poti bea, ca dintele e ca o alarma - reactioneaza la orice apare in raza lui de actiune!

Na, ce e de facut?
Ma uit la ceas - cam ora 6 seara!
Dai telefoane pe la prieteni, te echipezi repede, ca cica trebuie sa faci o raza intai, sa se vada ce e acolo.
Recunosc, nu am mai trecut de un secol pe la raze si stomatologi.
Am prins deschis la cabinetul de radiologie, care zice, la intrare "X-ray with love" - foarte frumos si incurajator, nu ca intr-o poveste veche ce spunea "Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici"

(Daca lipsete vreo litera, sa stiti ca tastatura face figuri, si sare peste unele litere, dupa cum o taie pe "dansa" capul)

Oamenii draguti, foarte amabili, alta viata, nu ca pe vremuri. Eu inca, se pare am ramas cu sechele din trecut.
Nu a fost nici coada, lumea era draguta, am facut imediat raza, am primit in cateva minute filmul - mai mult ca perfect!
Deosebit de fotogenic, nu am inteles nimic in afara de tija pe care o am dintr-o vreme cand nici nu se puneau astfel de dispozitive decat experimental - a fost un experiment reusit, ca stiftul ala are cel putin 20 de ani, fara nici o reparatie.
Va e urat sa vedeti din astea? De ce? Ca e frumos, in ciudatenia lui!
E dubios sa pun un film la dinte aici? Da, si? Mie mi se pare amuzant!

Deci, a fost usor, rapid, fara suferinta!

Dar, dar - inca nu scapasem de suferinta - mancarea inca era un chin, apa de abia se strecura pana pe gat in jos! Pana a doua zi, cand urma sa ajung la dentist, ca sa imi rezolve problema.

Mi-am cumparat si niste pastile, pentru tot felul de dureri, "just in case", desi, mi-am propus sa nu le iau decat daca e musai.
La radiologie, pana am asteptat sa se termine filmul, rula la tv o emisiune de pe Discovery - cum poti sa iti atenuezi senzatia de durere cu ajutorul propriei minti.
Din ce am apucat sa vad acolo, se pare ca se poate, asa ca asta m-a incurajat sa imi pun in functiune partea aceea din minte, care ma ajuta in astfel de situate.
Nu stiu daca a functionat, dar nu am luat nici o pastila.

A doua zi (adica ieri) am mers ca un om normal la lucru - pari normal, intreg, bine mersi, iar cand deschizi gura - ies flacari - asa ma simteam, dar nu se vedea nimic din afara.

Si dupa amiaza, hai la specialisti.
Acolo o echipa carismatica, foarte draguta si amabila, din start te facea sa te mai relaxezi.
Probabil ca aveam fata aia de om care merge la taiere"

Ca m-au intrebat daca mi-e frica, m-au asigurat ca la ei nimeni nu se mai teme.

Fiind cu programare, mi-a venit randul imediat ce am ajuns.
Am completat o fisa, si m-a amuzat chestia ca, in decurs de 2 zile am completat o fisa care ma intreba daca beau sau fumez (cu o zi inainte am avut medicina muncii - ajung la concluzia ca e mai neplacut si mai enervant decat tratarea unei carii dentare) - deci bautura si fumatul au rubrica separata, individuala, definita, in rand cu bolile grave unde bifezi daca ai sau nu ai! Nasol oriunde bifezi DA!

Stii cum e, parca ai fi actor intr-un film cu ochelari 3D - realitate virtuala - intri  intr-o incapere din realitatea virtuala, te asezi pe un scaun de cosmonaut care se pregateste sa se lanseze pe orbita, ti se pune o barbita de bebe-strumf si gata esti - deschizi gura!
Aveam pe peretele din fata un ceas! Am stat fix o ora gura casca - domnisoara doctor si asistenta au fost eroinele mele - s-au asigurat ca ma simt bine - m-au amortit inca inainte sa ma amorteasca, deci nu m-a durut nimic, nu mi s-a facut rau, puteau sa imi faca orice - sunt teribile substantele astea - poate medicul sa fie calm si atent la ce lucreaza pentru ca nu te doare nimic absolut! S-a dus epoca spaimelor de dentist! Nu am inchis gura efectiv o ora! Va dati seama cat de greu a fost pentru doctor sa stea concentrat si sa munceasca intr-un loc atat de greu accesibil cum e intr-o carie dintr-un dinte pe care incearca sa-l salveze, sa-l reconstituie, sa faca refill in spatiul acela gol si defect!
Ma gandeam cu admiratie la cata precizie si atentie are, ca acolo toleranta este atat de mica, sub dimensiunea unui milimetru! Cand a scos minusculul de nerv, l-am vazut - e minuscul, ca radacina unui fir de par, atarna in 'penseta' aceea - acela era cel care transmitea impulsul de durere - atat de feroce si imposibil de suportat!

Ma gandeam eu, stand acolo gura-casca de data asa cu adevarat, ca ne mai plangem ca e greu accesibil un loc unde repari, sa zicem, o instalatie de apa! Pai ce sa mai spune un stomatolog - ca are un loc mic de explorat, nu are unde sa isi sprijine mainile pentru diversele miscari pe care trebuie sa le faca, trebuie sa fie foarte atent si concentrat! Pe bune, mi se pare foarte greu!
Si au lucat cele doua doamne cu atentie, cu migala, cu precizie, nu au lasat nici un detaliu la voia intamplarii! Trebuie sa ai har, cred!
Cand vezi un lucru prost facut, o mobila care nu se imbina bine, o instalatie care merge stramb, gandeste-te ca un stomatolog nu poate sa nu imbine perfect o lucrare!

Si uite asa, zambind, muncind ca si cand ar fi ceva simplu, domnisoara doctor a rezolvat ceva ce mie imi distrugea complet confortul, linistea si viata - ca nimic nu mai poti sa faci cand te doare un amarat de dinte din cauza unui nerv de dimensiunea unui fir de par!

Dupa atata poliloghie, asta am rut sa spun, ca e mare lucru sa fii stomatolog bun, nu e usor, dar ce bine este cand nimeresti la ei!

Cabinetul este Dentissimo pe Cetatii, si o recomand cu mare caldura.
Au o echipa frumoasa si primitoare, si foarte talentata si daruita muncii lor!
Eu le multumesc!