Totul este relativ

In ultimul timp atmosfera care ne inconjoara de aproape si in care ne purtam framantarile, visele, fanteziile, sperantele, deci, aceasta atmosfera s-a cam alterat. Oamenii din jurul meu sunt incruntati, tristi, am vazut plangand nu doar femei, ci si barbati. Grijile ii apasa pe toti. Daca stai de vorba cu fiecare pe rand, nu se poate sa nu te afecteze, si fiecare poveste are ceva aparte, si toate au amaraciune. Ascult povestile lor de viata, si nu stiu ce vorbe sa le spun ca sa nu mai fie totul gri, ca orice as zice nu am cum sa le dau un  pont, o idee, o solutie. Am colegi care au ramas fara locuri de munca, si asta e o realitate, si toti ceilalti, care am scapat, ne simtim "cu musca pe caciula" si de-abia indraznim sa-i intrebam cum le merge. Am auzit povesti de viata care pe mine ma framanta si ma fac sa nu pot sa dorm. Si colegi disperati care-ti spun (desigur ca sumar) prin ce stare de soc trece, si te privesc cu ochii mariti si felul in care ti se destainuie e ca si cum...

Nu am scris de mult timp. Am doua chestii: am fost nasa si am vazut Grecia de cand nu am mai scris.

Se pare ca infractorii o duc mai bine ca noi, ceilalti. O data ca mereu trebuie sa avem grija sa nu fim furati, pradati, seara te temi pe strada ca cine stie peste ce prost dai, si apoi, dupa ce ca-ti da in cap, ajunge bine-mersi la puscarie, "unde-i cald si bine", ca noi, platitorii de taxe acoperim si sederea lor in cele mai omenesti conditii, la puscarie. Mai jos citez din presa de pe "net": http://www.capital.ro/articol/statul-a-taiat-din-suma-pentru-hrana-copiilor-institutionalizati-dar-nu-si-din-cea-pentru-detinuti-136596.html "Ordonanţa de Urgenţă 55/2010 reduce cu 20 la sută sumele alocate pentru hrana copiilor instituţionalizaţi sau a persoanelor cu handicap, însă exceptează de la această diminuare bugetul pentru hrana persoanelor private de libertate. http://www.renasterea.ro/stiri-romania/social/incredibil-puscariasii-primesc-mai-multi-bani-decat-intelectualii.html "Măsurile drastice anunţate de Guvern prin tăierea la sânge a veniturilor...

Va puteti imagina ca sunt orase mari abandonate partial? Am aflat despre Detroit, am vazut imagini si arata sinistru. Populatia orasului era in 1950 de 1.850.000 de oameni si a ajuns in 2009 la doar 910.000 oameni. Pe net gasesti plin de imagini sinistre cu orasul parasit. (poate e mai ieftin sa traiesti, acuma, acolo. Ne mutam? Il repopulam?) o biblioteca, vechea gara, o biserica, un teatru. Am vazut si la noi astfel de imagini, in cazul unor foste intreprinderi de stat, care au falimentat si sunt niste fosile artificiale.

Ce bine de ăștia cu spiralele lor Misa. Se integrează ei in absolut si habar nu au ca e criza si ni s-au "diminuat" salariile si ca trebuie sa triem ce plătim acuma si ce mai târziu. Cica ei isi fac chiar conexiuni cu civilizații extraterestre. Ce tare! Dar, in realitatea asta de pe pamant, din viata pe care o traim zilnic, nu e asa usor. Imi bat zilnic capul in cautarea unei idei geniale, de mare inspiratie, salvatoare, sa ies la liman. Si nimic. Vid. Nici o idee. Astept salariul, bucata din el care mai vine, constat ca nu ajunge. Ma doare stomacul, nu pot sa dorm. Nu stiu daca sa ma integrez sau sa ma dezintegrez in absolut. Nici una, nici alta, mai caut solutii. AVON-ul! O, ce big afacere! Daca fetele care mai comanda cate ceva de la mine ma abandoneaza, nu mai pot plati nici dobanzile la cardul fantoma pe care l-am facut ca sa-mi fie mai usor cu plata facturilor. Card care a devenit o noua datorie. Unii fac un castig din blogul lor, dar...

In weekend-ul trecut am fost intr-o mica escapada pe Dunare, de la Bazias pana la Orsova. E interesant. Doar ca pe alocuri nu vezi Dunarea de tufele de pe marginea drumului. Pe cateva portiuni drumul este foarte rau, in lucru, si in alte parti cad pietre (rau de tot) de pe munte. Intru eu intr-un supermarket, si fiindca nu scria nicaieri "wc" intreb eu un "bodyguard" daca au toaleta. Si zice omul :"Tauleta?" (am auzit bine, nu mi s-a parut). "Da, toaleta", zic. Si zice: "Acolo", aratandu-mi o usa pe care scria "Interzis persoanelor neautorizate". Intreb: "Acolo unde-i interzis?" "Da" zice. OK. Acolo era "tauleta".

Imi place grozav subiectul cu fortificațiile de la Cornesti. Mi le arătase o colega de birou acum câțiva ani, pe GOOGLE EARTH, bineînțeles, si ne tot miram ce o fi acolo. Si am o prietena care a copilărit acolo si zice ca se jucau prin tuneluri când erau copii. Si sunt lungi si curate tunelurile, făcute din ceva ce ei asociau cărămizii. Iata cateva articole: http://cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2008/rapoarte/052.html http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Cea_mai_mare_fortificatie_preistorica_din_Europa_a_fost_descoperita_langa_Timisoara_0_316168403.html http://www.evz.ro/detalii/stiri/cetatea-de-la-cornesti-cercetata-de-arheologi-straini-903072.html si un filmulet:  http://www.youtube.com/watch?v=oNZiAHx11N8

Ma gândesc întruna cum sa fac, ce sa fac sa răzbim. Ne-au închis telefoanele ca nu am plătit. E sâmbăta. Ăștia lucrează și sâmbăta? Ca dacă ai nevoie de un serviciu de la ei, te amâna pe luni, ca azi nu au operatorii la lucru. Asta mai lipsea, ca si asa era cenușie situația. Puteau s-o lase pe luni. Ce draci am la stomac! La ce poți sa renunti? De unde sa mai tai? Poate sa-și imagineze careva dintre cei ce ne conduc, sa se pună în situația ca, om cu scoală fiind, având si loc de munca (încă), sa nu poți trai "decent", ca sa zic asa, ca un slogan, adică sa stai pe gânduri când cumperi chestii elementare, alimente, la care sa renunti!? Totul pare penibil.  Ziceau la tv ca 42% dintre romani cred ca Soarele se  învârte   în  jurul P ământului . Te pomenești ca unii dintre ăștia...

Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare. William Shakespeare Stresul ne terorizeaza sau asa suntem noi, de fapt? Einstein:   Anger dwells only in the bosom of fools  - Mania locuieste doar in sanul  nebunilor. Dar neintelegerea si rautatea? Einstein:  You cannot simultaneously prevent and prepare for war.  (Nu poti in acelasi timp sa previi razboiul si sa te pregatesti de razboi) Doar trebuie să ne uităm la noi înşine pentru a vedea cum viaţa inteligentă poate deveni ceva ce nu am dori să cunoaştem -    Stephen Hawking Nu inteleg lumea asta. Cand e pace toti vor război.

Azi ma duc iar pe drum. Mergem sa aducem copilul acasa. Acuma, dupa patania de saptamana trecuta, am o stare neplacuta si visez urat si dorm rau. Uite asa se dezvolta o fobie. Dar, ca niciodata, si sotul meu zice ieri: Nu ar fi mai bine sa vina copilul acasa cu trenul, cu fetele (colegele ei, cu care e la Tarnaveni), ca maine, cand venim spre casa o sa fie urat, ploua, si sa nu se intample ceva. Si acuma, cand scriu, imi vine rau. Dar sa nu uitam, ca daca ai noroc ai, daca nu, si in casa poti sa o patesti. Oricum, suntem asa de mici, minusculi, pe pamantul asta, si fizic si in timp, numai noi ne credem grozavi. I'LL BE BACK!