Totul este relativ

 Azi, in 6 februarie, ar fi fost ziua ei, a mamei mele.  Dar ea nu mai exista. De 3 ani. Timpul are alta dimensiune, ba imi pare mult, ba imi pare ca nu demult a fost. Nu mai stiu daca a trecut mult sau putin de la ziua aia sinistra in care mama a plecat. Din bratele mele.  Sd-a dus dintr-o data, a apucat sa imi spuna ca o doare ceva in mijlocul pieptului. Sedea pe pat. Si s-a lasat intr-o parte, spre stanga. Si nu si-a mai revenit niciodata. Corpul ei iubit a cedat, dupa ani de nedreptate a naturii, pentru ca avea pareza pe partea dreapta. Si nu a cedat, a luptat si asa, facea de toate doar cu mana stanga. Dar nu dupa ce s-a dus tata, cu 6 ani inaintea ei. Pentru ca a fost puternica pentru el, trebuia sa munceasca pentru el, sa il ingrijeasca. Dar el a plecat, si ea a ramas singura, plangand zilnic dupa el. Cu mustrari de constiinta pentru fiecare cearta. O fata oarecum trista, resemnata. Un om vitregit de mic copil, cand ea, de trei ani, si fratele ei de un an, au ramas orfani. Doi f

 Nu prea am mai scris in ultimul timp. Nu ca nu as avea ce, am in mintea mea un omulet cu care vorbesc non stop. Daca as avea un transcripter al gandurilor, as scrie foarte mult, Dar gandurile se perinda mereu, se deruleaza ca o pelicula, nu se opresc, nu se repeta identic, doar seamana unele cu altele, dar sunt mereu diferite. Am incheiat un 2023 urat, a lasat doua goluri imense in viata mea. Fratiorul meu, nu mai e, pur si simplu nu mai exista nicaieri! Dupa 6 luni de sperante, s-a dus. s-a stins, a plecat, desi spera ca se face bine! A avut zile in care se simtea mai bine. Si rasuflam usurata, i-am zis, Doamne, in sfarsit, sper ca te faci bine, si el a zis, parca il aud si acuma: Sper si eu!  De Pastele trecut, noi aveam musafiri. Si fratele meu, a intrat video cu noi - si a plans! Mi s-a rupt inima sa il vad plangand! Si acuma ma doare sa stiu cat a suferit! Nu ma pot gandi la el fara sa sufar! Acuma ma gandesc la intoarcerea in timp! Cate mai aveam sa ne spunem, cat timp mai aveam

Daca lucrezi la privat in tara noastra, nimic nu te apara de a fi umilit, nedreptatit si dat afara. Poti sa lucrezi cat de constiincios vrei, maxim de constiincios, nimic nu conteaza, tu, ca angajat, nu valorezi doi bani, numai afacerea care-i imbogateste pe administratorii si patronii firmei conteazaa. Sunt cam revoltata, dar nu voi da nume, pentru ca, desi ma refer la un caz concret, stiu ca situatia este generala, si o intalnesti cu diversele aspecte specifice diverselor locuri de munca. Ambulanta privata, transport pacienti la si de la dializa. Pe banii statului, un serviciu extrem de util, vital, pentru pacientii cu dializa. Sofer pe ambulanta - salariul minim pe economie + bonuri de masa. Pare simplu - la ore precise, stabilite la spital, aduci pacientii la dializa si duci pacientii de la dializaa, acasa la ei. Pot sa fie 3 curse pe zi, cel mult. Primii, cei mai  matinali, trebuie sa ajunga intre 6.30 si 7 la centrul medical. Bun, ai de adus 3 pacienti pentru ora 7. Pacientii tre

 Vremuri de octombrie 12.10.2023 Nu pot sa zic decat ca avem numai stiri urate de pe globul nostru, cum ar fi - din casa noastra a tuturor. E ca si cum la noi intr-o casa cu multe camere, avem camere in care o parte din familie se macelareste - nu ne ajungea razboiul din Ucraina, unde ssoldatii rusi salbaticiti omoara tot ce prind in cale, deja de aproape 2 ani, din 24 februarie 2022 - cel mai violent razboi din Europa din ultimii 80 de ani! Acuma a inceput si o oroare in Israel - ceva de neimaginat - o sleahta de teroristi au invadat si macelarit oamenii din apropierea fasiei Gaza - asta e bland spus - pur si simplu au intrat ca in Mad Max si au decapitat, impuscat, smuls si rapit tot ce au apucat sa prinda - indiferent de varsta, de la bebelusi la oameni de 90 de ani - au luat ostatic chiar o batrana care a scapat de holocaust!  Stirile care cisrula acuma la tv si pe internet sunt din acelea care te fac sa devii total panicos! Eu stiu ca si razboaiele aveau unele legi ale onoarei - n

Se pare ca nu prea gasesc ceva dragut de discutat. De fapt, discutiile cu subiecte dragute, sunt scurte, fara dezbateri.  Ma tot gandeam la ce ma supara, in ultimul timp, la societatea noastra. In urma cu mai multi ani nici nu mi--am pus problema ca m-ar supara ceva, luam lucrurile asa cum sunt. Acuma, daca ma gandesc prea mult la lucrurile deranjante, de fapt, ma gandesc prea mult la acestea ... Cum ar fi: - in plina zi, dar, mai cu seama noaptea, cand trece cate o motocicleta prin apropiere, si tureaza motorul facand un zgomot de iti vine sa o iei razna si sa arunci cu ceva in strada!!! De ce sa turezi asa marinaria aia zgomotoasa! Ce problema la cap ai! Si asa poluarea sonora a devenit o problema, e poluare la fel ca plasticul de peste tot! - oamenii care injura, sunt unii care injura tot la al treilea cuvant - si nu  ma refer la cine stie ce boschetari aici, ca pe aceia nu-i aud fiindca nu am de a face cu ei; nu, ma gandesc la oameni cu scoala, cu pretentii, cu aere de mari domni s

 Sunt trista si in panica. Din martie (si suntem in august) viata fratelui meu s-a distrus - rapid si nu stiu cat de reversibila e situatia. Nu e la noi in tara. E in Austria. In spital. Si s-a intamplat ca fratele meu sa faca parte din statistica erorilor din spital - a fost operat laparoscopic, pentru niste pietre care au plecat din fiere si au ramas undeva, pe traseu. Operatia nu e incadrata la categoria operatiilor dificile, insa ca orice operatie, are si un oarecare grad de risc - un anume procent de astfel de operatii se transforma din erori. Si asta s-a intamplat si cu fratele meu. Parea ca operatia a reusit. Dar, dupa 2 zile, corpul lui a inceput sa se umfle si sa faca febra. Dupa 3 zile nu mai putea sa respire din cauza ca era extrem de umflat, cu febra, si a ajuns la terapie intensiva, cu aparat de oxigen. Ce se intamplase? In timpul operatiei de pietre la fiere, laparoscopica, i-au sectionat din greseala si altceva. Nu si-a dat nimeni seama decat cand s-a umflat si a facut f

 Intai ne-am uitat socati la tv la urmarile cutremurului din Turcia-Siria, ca acuma, de ieri, sa aiba loc si la noi doua cutremure de 5,2 ieri si 5,7 azi, si o multime de replici de peste 3, iar una de peste 4. Am senzatia intruna ca se misca patul! Deci, suntem in Timisoara. Eram la lucru, in centru. era trecut de ora 1, la amiaza. Eram la birou, inconjurata de bibliorafturi, cu dulapuri care nu sunt prinse in pereti, pline de dosare, pline si deasupra cu dosare. Si dintr-o data, nici nu realizezi in prima clipa ce se intampla, se aude un zgomot general si totul se scutura - birourile, monitoarele, dulapurile si pereti au inceput sa scartie  in ultimul hal. Foarte, foarte inspaimantator! Eu, una, am simtit ca ma ia panica, am simtit ca imi amorteste corpul si o febra mi s-a pus in picioare, in timp ce mainile imi tremurau rau de tot, de abia am reusit sa beau niste apa! Asta e cel de azi, 14.02.2023 si cateva replici - au fost mai multe. Informatii luate de pe site-ul The European-Med

 De cand s-au produs cutremurele devastatoare din Turcia si Siria, adica din 6 februarie (azi fiind 10 februarie) 2023, din nou lumea s-a schimbat si cu totii traim o mare tristete si neputinta. A fost o serie intreaga si un lant interminabil de seisme, iar Institutul Mediteranian de Seismologie,  https://www.emsc-csem.org/#2   a avut atatea alerte incat parea pur si simplu, o eroare. Din pacate, nu era. Puteti vedea aici cum arata alertele pe email: Alertele initiale sunt revizuite, si uneori au valori mai mari dupa revizuire. Si au urmat stirile despre dezastrul din acea parte a lumii. Dupa 4 zile, e oribil sa stii ca inca mai sunt acolo, sub mormane, fiinte ... Din toata lumea pleaca acolo, in Turcia, in principal, ajutoare - oameni si caini de cautare. Sunt ingrozitor de multe imagini dure si prea triste, care ne vor bantui mereu! Nici nu mai pot sa deschid o pagina de internet ca dau de alte scene care ma termina, pur si simplu. Astfel este si imaginea de mai jos, de pe o pagina d

 Cat autocontrol  a dobandit omenirea si cat ne domina egoismul, violenta si saracia spiritului - care "par sa isi aiba radacinile in bunatatea vietii noastre comune" Am nimerit niste clipuri azi, care au provocat un tsunami in mine! Oricate carti pentru intelegerea mintii omenesti citesc, a comportamentului uman si a dezvoltarii de-a lungul mileniilor a acestei planete pe care traim cu totii, nu inteleg cum, in aceste vremuri pe care le consideram atat de evoluate, mare parte a oamenilor de pe acest Pamant sunt atat de chinuiti!!! De ce guvernele tuturor tarilor  nu depun eforturi pentru ca toti oamenii din tarile lor sa traiasca o viata buna! Fara foamete, fara razboaie, fara droguri, fara arme! DE CE?  Mi se rupe sufletul! Am nimerit cateva filmari care ma emotioneaza si intristeaza, si ma revolta! 😢 Vedeti acesti copii chinuiti, extrem de chinuiti! Si parintii lor sunt chinuiti! E de neimaginat ca exista oameni pe acest Pamant care traiesc in halul acesta! Lipsiti de hra

Nothing else matter Desi nu ar trebui sa fie asa, mi se pare ca traim niste vremuri dificile - psihologic, economic! Toate imaginile din acest articol le-am luat de pe pagina de fb Anonymous ART of Revolution - erau prea bine concepute, asa ca am decis sa le preiau asa cum sunt, fara sa le mai traduc sau modific. Daca privesti in linii mari, la noi, in Romania, in Europa, nu pare sa fie o problema cu adevarat, functionam, de lucru este, sistemele medicale functioneaza, oamenii castiga bani si merg in concedii, desi ne plangem toti, avem masini, aruncam mancare la gunoi, temperatura fierbinte de vara ne lasa ... rece pentru ca ne racorim la clima si bem apa cu gheata si bere aburinda din frigider. Si totusi ...  Inca ne bantuie frica de boala - Covidul asta, aparut de nicaieri, ne face sa ne dam seama ca viata noastra nu e asa de stabila si sigura cum credeam noi, nu, in orice clipa poate aparea ceva ce ne pune in real pericol pe toti, si habar nu avem cum sa scapam. Desi marea epidemie